ai coborât pe căi de lungi singurătăți
într-un amurg profetic trinitar
și abur cald de vietăți

din stea și sânge Te-ai desprins,
la fel de gol
precum singurătatea unei lumi
să-i stai de veghe
să-i fii tăcere-n tot ce ai de-atins

cu nimb de aur, smirnă și tămâie
cu profeția Tatălui în cer
la ceas de aspră sărăcie
descătușând umanitatea
din cruntul ger

noi toți cădem
avem dorințe simple
sau ne-ntrebăm de bate vântul...
din ce parte...
ce vreme vrea să vină
când lângă Tine soarele a răsărit
și tot sperăm
chiar după mii de ani
să-nvingă dragostea
nu moartea